Vasile Pop-Silaghi 28 Jan 2013
În primăvară, agricultorii din România vor planta aproximativ 200.000 hectare cu cartof (chiar mai mult, după media statistică din ultimii ani). Pentru această suprafață ar fi nevoie de minimum 600.000 tone de sămânță! Ori, în toamna anului trecut s-a certificat o suprafață de 340 hectare de pe care s-a obținut o producție de aproape 6000 tone, adică 1 (UNU!)% din necesarul de sămânță!
Niciodată, de vreo 50 de ani încoace, România nu s-a confruntat cu o asemenea situație catastrofală. Cauzele se cunosc. În primul rând, degradarea continuă a sistemului național de producere a cartofului, în general, și a cartofului de sămânță, în special, apoi seceta accentuată din anul 2012, care a falimentat un mare număr de fermieri cu vechi state de serviciu în domeniul cartofului.
Falimentul național al cartofului!
Președintele Federației Cultivatorilor de Cartofi din România, ing. Ioan Benea, deplânge politica de aliniere oarbă a guvernanților ultimilor 22 de ani la cerințele, uneori meschine, ale Uniunii Europene de a nu încuraja producția autohtonă de cartof, comparativ cu politica internă a altei țări comunitare - Polonia, unde guvernele au reușit să-și impună măsuri de sprijin pentru fermierii cultivatori de cartofi.
În producerea cartofului, opinează Ioan Benea, falimentul unui fermier este mult mai dureros și mai profund. Aici nu este vorba numai de un rezultat financiar legat direct de producție, ci și de investițiile care s-au efectuat și care automat devin neutilizabile pentru alte scopuri agricole. De exemplu, o combină de recoltat cartofi sau o instalație de sortat nu se poate folosi pentru alte culturi.
De aceea, un cultivator de cartofi falit nu se poate reprofila fără alte investiții majore. Președintele Federației nu și-a pierdut însă ultima speranță. Crede în schimbarea de generații a noii guvernări și poate că, măcar acum, înainte de falimentul național al cartofului, se vor lua în serios propunerile Federației de redresare a sectorului cartofului în România.
"Pierim pe mâna noastră..."
... este de părere directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Cartofului Târgu Secuiesc, dr. ing. Luiza Mike. Peste tot în lumea dezvoltată fermierul produce (de vânzare se ocupă alte organizații din care, eventual, fac parte și fermieri), pe când în România toată lumea vinde. Numai că la noi vânzarea se face de multe ori fără acte de calitate, fără documente de proveniență, fără acte legale de vânzare. Or, în atare situație, cei supuși unei discipline financiare pierd în fața majorității evazioniste.
Ce vom face?
În primul rând, se vor planta din nou, masiv, tuberculii mici rămași în beciuri de la consum. Din nou vom avea o producție slabă din cauza proastei calități biologice a seminței.
Puțini sunt cei care vor importa sămânța, unii de la firme serioase din Europa, cu acte în regulă, dar cu prețuri piperate (600-800 euro/tonă, respectiv 3-3,5 lei/kg); alții, tot din import, vor planta așa-zisul material de plantat calibrat, provenit tot din consum. De altfel, au și apărut anunțuri de vânzare "cartof pentru plantare calibrat 20-40 mm, import Polonia, preț 280-360 euro/tonă", adică în jur de 1,5 lei/kg. Atenție la acest material! Este la fel de periculos ca și cel autohton provenit din beciurile proprii.
Anunțurile interne de vânzare pentru sămânța producție proprie sunt puține și se ofertează la prețuri de 1-1,3 lei/kg. De ce nu avem curajul să cerem 3 lei, cum fac olandezii, de exemplu? Pentru că ori nu suntem siguri de calitatea materialului, ori ne e teamă că iar vom rămâne cu marfa în stoc ca în alți ani. Și una, și alta.
Dar să nu generalizăm. În România, încă mai există producători de sămânță serioși. Dacă Guvernul ar încuraja, pe modelul acestora, revigorarea cartofului în țara noastră, ar fi un mare câștig. S-ar închide un cerc vicios și, cel puțin, necesarul României de acest "banal" aliment ar fi asigurat din producție proprie, sănătos și ieftin.
