Cartofii ca medicament

http://www.formula-as.ro/2008/846/medicina-naturii-44/cartofii-ca-medicament-10477

Ca medicament, cea mai importanta parte a cartofului este coaja

Sunt printre primele plante de cultura aparute pe globul pamantesc. 

Studiile arheologice au dovedit ca populatiile din America de Sud cultivau si consumau cartofii inca de acum sapte mii de ani. Leguma foarte adaptabila si rezistenta la vitregiile mediului, in zona muntoasa a Americii de Sud ajunge la altitudini record de 4000 de metri. In Europa, cartofii au fost adusi de catre conchistadorii spanioli, in plin Ev Mediu, si de atunci ei au cucerit practic intreg continentul, cultura lor extinzandu-se in toata lumea. Pana aproape de inceputul secolului XIX au existat nenumarate rezerve si prejudecati legate de cartofi ca aliment. Unii s-au ferit sa-i manance, pentru simplul motiv ca nu erau mentionati in Biblie. Apoi, a circulat superstitia ca prin intermediul cartofilor s-ar extinde epidemiile de ciuma. S-au dus adevarate lupte pentru ca populatia si clerul sa fie convinsi ca aceasta leguma nu are nici un fel de proprietate malefica. Pana la urma, consumul de cartofi nu doar ca a fost acceptat, dar "descoperirea" lor a eradicat foametea la sfarsitul evului mediu. Actualmente, cartofii reprezinta a patra sursa de hrana din lume ca importanta, alimentatia secolului XXI fiind aproape de neconceput fara ei. Pe de alta parte, cartofii, si mai ales alimentele derivate din ei (chipsurile, cartofii prajiti, fulgii de cartofi etc.) sunt incriminati in prezent pentru producerea a numeroase boli, intre care obezitatea, diabetul, cancerul si bolile de inima. Alaturi de painea alba, ei sunt exclusi din majoritatea regimurilor alimentare cu scop terapeutic sau pentru slabit. Dar cartofii au si o alta "fata", mai putin cunoscuta, pe care oamenii de stiinta o descopera abia in ultimele decenii, de cand sunt studiati nu ca alimente, ci ca medicament. Si, poate parea greu de crezut, dar este adevarat: cartoful este un medicament cu acte in regula.

Cum se prepara si cum se administreaza cartofii

Cartofii sunt de fapt tuberculii plantei cu acest nume, adica niste depozite subterane de substante nutritive menite sa asigure supravietuirea peste iarna a organismului vegetal. Din punct de vedere alimentar, cea mai importanta parte a tuberculului este miezul, care are culori de la alb la galben spre portocaliu, este foarte bogat in amidon si contine apa, oligoelemente (potasiu, magneziu, calciu) si vitamina C. Interesant este ca din punct de vedere terapeutic, cea mai importanta zona a cartofului este chiar coaja, adica partea care se arunca. Ea are culori de la brun pana la rosu, galben sau chiar violet inchis. Coaja cartofilor contine pigmenti (flavonoide) cu actiune antioxidanta si antitumorala, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compusi fenolici cu efect de reglaj asupra activitatii cardiace. Geneticianul american Roy Navarre, de la "Agricultural Research Service", un centru de cercetare specializat, intre altele, in detectarea principiilor active din plante, a descoperit nu mai putin de 60 de substante terapeutic active in coaja cartofilor. Problema care se pune, insa, este ce se intampla in timpul prepararii cartofilor cu toata aceasta bogatie de substante active. Ei bine, prin curatarea si prin prajirea cartofilor, prin transformarea lor in chipsuri, in fulgi, in mancaruri preambalate si "bine" iradiate, aceste principii active se pierd sau sunt distruse in totalitate, ramanand doar amidonul si alte cateva substante, de data aceasta periculoase pentru sanatate. Aceasta situatie poate fi insa evitata, preparand si consumand cartoful in urmatoarele moduri:

Sucul de cartof

Fara doar si poate, este cel mai eficient din punct de vedere terapeutic. Cartofii cu tot cu coaja se spala foarte bine sub jet de apa calduta, indepartand cu o perie tot pamantul si impuritatile, apoi li se indeparteaza cu un cutitas partile stricate sau inverzite (culoarea verde a cojii indica un nivel ridicat de toxicitate). Astfel curatati, ei nu mai au nevoie de decojire, ci doar vor fi pusi in storcatorul electric centrifugal, obtinandu-se astfel un suc galbui, usor tulbure, care va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp sa se oxideze. Se consuma zilnic cate 400-1000 de ml de suc de cartofi, eventual in combinatie cu suc de mere sau de morcov, pentru un gust mai bun. Se tin cure de 15-60 de zile, urmate de 1-3 saptamani de pauza.

Decoctul de coji

Inainte de a fi decojiti, cartofii se spala foarte bine sub jet de apa calduta, indepartand cu o perie tot pamantul si toate impuritatile. Coaja obtinuta prin desprindere cu cutitul, de la 3 cartofi de marime medie, se lasa apoi sa fiarba vreme de 5-10 minute, intr-o cana de apa, apoi se lasa sa se raceasa si se filtreaza. Preparatul rezultat se consuma pe stomacul gol, 2-3 cani pe zi, avand efecte antireumatice, antitumorale, antiinflamatoare, remineralizante (contine magneziu, potasiu, fier). Cojile ramase dupa decoctie se aplica, sub forma de cataplasma calda, pe articulatiile afectate de reumatism, pe eczeme, pe ranile care se cicatrizeaza greu.

Cartofii fierti in coaja

Cartofii, foarte bine spalati in prealabil, se fierb la foc mic, pana cand se inmoaie, dupa care se decojesc cu grija, asa incat sa nu se ia decat coaja subtire de la suprafata. Apoi se piseaza, adaugandu-se ulei de masline, lapte si sare dupa gust. Pasta astfel obtinuta este foarte bogata in potasiu, in magneziu, pastreaza o parte din vitaminele si din principiile active ale miezului de cartof si, intr-o mai mica masura, ale cojii. Cercetatorii de la Institutul de studii alimentare din Statele Unite sustin ca aceasta forma de preparare termica pastreaza cele mai multe calitati terapeutice ale cartofului, fiind mult mai eficienta fata de prajire ori fata de fierberea dupa decojirea prealabila.

Cartofii la cuptor

Reteta care urmeaza se poate aplica doar cu cartofii la care coaja este mai subtire si care sunt foarte sanatosi (fara zone stricate, fara coloratie verde). Acestia se spala foarte bine, apoi se taie felii subtiri, fara a-i decoji si fara a separa complet feliile intre ele, ci lasandu-le legate asa incat sa pastreze forma initiala a cartofului. Astfel taiati, cartofii se pun la cuptor si se lasa la foc mic, pana se inmoaie (se incearca din cand in cand cu furculita). Cand se scot, se servesc cu iaurt sau chefir, se pun sare si condimente si se consuma calzi. Consumul cartofilor cu tot cu coaja nu este o noutate, in multe zone ale Europei ei fiind consumati in mod traditional in acest fel. Cartofii mancati impreuna cu coaja sunt excelenti pentru slabit, deoarece ea este bogata in fibre alimentare, stimuleaza metabolismul grasimilor, regleaza nivelul colesterolului si al glicemiei.

Cataplasma cu coji de cartofi

Se foloseste coaja de culoare verde a cartofilor, care apare de obicei la tuberculii care au crescut la suprafata pamantului. Aceasta coaja se taie fin si se aplica, invelita in tifon subtire, pe eczemele infectioase, pe intepaturile de capusa ori pe formatiunile tumorale care apar pe suprafata pielii. Partile inverzite ale cartofilor sunt foarte toxice in alimentatie, continand asa-numitii glico-alcaloizi, substante cu efecte nocive asupra sistemului nervos si endocrin al omului. Folosite extern, insa, aceste substante au efect antiviral, antibacterian, combat ciupercile parazite si insectele.

Tratamente interne

* Boli cardiovasculare - de doua ori pe an se face cate o cura cu suc de cartofi, din care se consuma cate un pahar (200 ml) de doua-trei ori pe zi. Cura dureaza 45 de zile. Va aduce in organism un aport important de vitamina C, vitaminele B6, B1, B2, pigmenti cu efect antioxidant. Se recomanda, in mod special, pentru prevenirea puseurilor de hipertensiune arteriala, a arteritei obliterante, a cardiopatiei diabetice. Contra tulburarilor de ritm cardiac se recomanda si consumul de 3-4 ori pe saptamana al cartofilor fierti in coaja, care datorita aportului lor de potasiu si de magneziu previn aritmia cardiaca si tahicardia.

In Muntii Anzi, cartoful se cultiva la 4000 m inaltime

* Calculi urinari (urati) - in fiecare dimineata, se consuma cate un litru de suc proaspat de cartofi, in doua reprize. Cura dureaza vreme de doua saptamani, iar in ultimele 3 zile de tratament se iau si diuretice puternice (tinctura de ienupar, infuzie combinata de soc, de cozi de cirese si de radacina de osul-iepurelui). Acest tratament are ca efect stoparea cresterii calculilor renali, care sunt formati din saruri ale acidului uric, eliminarea malului si al nisipului la rinichi. Este recomandat ca tratamentul, care are efecte foarte puternice, sa se faca sub indrumare medicala competenta.

* Adjuvant in cancerul de prostata si in cel uterin - se recomanda sucul de cartofi, din care se bea cate o jumatate de litru pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza. Sucul se va consuma cat mai proaspat si va fi facut de preferinta din cartofii cu coaja rosie sau galben intensa. Studii in curs de desfasurare iau in calcul si un efect antitumoral direct al unor substante din coaja cartofilor.

* Adjuvant in cistita - cartofii fierti si cei copti consumati zilnic ajuta la alcalinizarea urinei, ceea ce are ca efect colateral optimizarea actiunii antibioticelor naturale sau de sinteza cu care se trateaza cistita. Asadar, daca urmati un tratament antiinfectios contra acestei afectiuni, consumati zilnic cartofi pe parcursul terapiei. Studiile arata ca, intr-adevar, aceasta dieta alcalinizanta mareste semnificativ sansele de vindecare a infectiilor urinare.

* Constipatie cronica - se recomanda o cura de 1-3 zile, in care se consuma cartofi fierti si copti in coaja. Singurele adaosuri admise in regimul alimentar alaturi de cartofi sunt: salata verde, varza, tomatele, spanacul, castravetii, telina verde, salata de sfecla rosie, uleiul virgin de masline. In plus, in fiecare dimineata si seara, se consuma cate un pahar de suc proaspat de cartofi, pentru reglarea florei intestinale. Pe timpul curei, se face si cat mai multa miscare, mai ales exercitii fizice pentru abdomen. Acest tratament simplu este foarte eficient, avand toate ingredientele pentru eliminarea acestei afectiuni, deoarece regleaza digestia si flora intestinala, aduce un aport masiv de fibre alimentare si stimuleaza peristaltismul intestinal.

* Gastrita, ulcer gastric - mai multe studii facute in anii '50 si, din pacate, nereluate in zilele noastre, arata ca 200 ml (un pahar) de suc de cartofi rosii, baut cu 60 de minute inainte de fiecare masa, de minimum 3 ori pe zi, are efecte practic miraculoase contra acestor afectiuni. Se tin cure de 4-6 saptamani, timp in care gratie principiilor active din sucul proaspat de cartofi, secretiile acide se regleaza sub aspect cantitativ, epiteliile gastrice se refac, eventualele nise se vindeca accelerat. Aceste efecte nu apar la toti pacientii (la aceasta categorie de bolnavi, efectele oricarui tratament variaza foarte mult in functie de tipologia individuala), dar un procentaj incurajator de vindecari, cuprins intre 38-52%, a fost raportat de toate echipele de cercetatori care au administrat suc de cartofi pacientilor.

* Hepatita - un studiu japonez publicat in 2006 arata ca in cartofii cu coaja de culoare rosie exista principii active hepato-protectoare. Echipa doctorului Kyu-Ho Han, de la "Institutul de Studii Agricole" al regiunii Hokkaido, a pus in evidenta faptul ca la organismele cu hepatita indusa, care au fost tratate cu decoct de coji ori cu suc de cartofi rosii, rata mortalitatii a fost net inferioara fata de loturile martor. Ca adjuvant contra hepatitei, se tin cure de cate 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza, cu suc de cartofi cu coaja rosie, din care se consuma cate 500-750 ml pe zi, pe stomacul gol.

Camp de cartofi. 

Sunt a 4-a sursa alimentara din lume

* Hipertensiune - cercetatorii britanici de la "Institute for Food Research" din Londra au identificat o substanta hipotensoare (kukoamina) in cartofi, foarte puternic activa in bolile cardiovasculare. Se consuma sucul de cartofi, din care se beau cate 200 ml dimineata si seara, in cure de 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Tratamentul cu suc de cartofi scade presiunea arteriala si previne puseurile de hipertensiune.

* Indigestie - cartofii fierti in coaja, preparati sub forma de piure sau consumati ca atare, sunt printre cele mai digeste alimente din lume. Persoanelor care se confrunta cu indigestii frecvente le este recomandat un semi-repaus alimentar de 24-72 de ore, timp in care se consuma doar cartofi fierti, apoi introducandu-se, foarte gradat, si alte feluri de mancare. Este un tratament simplu si eficient. Atentie, insa, cartofii copti, prajiti sau fierti, consumati zilnic, in exces, pe perioade lungi de timp (de ordinul saptamanilor si al lunilor) pot produce hiperaciditate gastrica.

* Insomnie - vitamina B6 continuta in mari cantitati in coaja cartofilor joaca un rol esential in sintetizarea unor neurotransmitatori care induc starea de relaxare si de somn. Mai mult, se pare ca miezul crud al cartofilor contine anumite substante cu efecte sedative si usor somnifere. Un pahar de suc de cartofi consumat seara, inainte de ora 20, ajuta la dobandirea unui somn mai bun si mai odihnitor. Insa, atentie, nu va asteptati ca acest efect sa apara dupa primele zile de administrare, studiile aratand ca aceste fine procese de reglaj sunt realizate gradat, in perioade de timp de ordinul saptamanilor sau chiar al lunilor.

* Imbatranire prematura - este prevenita de consumul sucului de cartofi, precum si al cartofilor copti, mancati cu tot cu coaja. S-a demonstrat ca pigmentii carotenoizi din miezul cartofilor, impreuna cu vitaminele si cu enzimele din coaja, previn procesele degenerative la nivel vascular, precum si la nivelul sistemului nervos. Ca atare, cartofii corect preparati si administrati previn Alzheimer-ul, accidentele vasculare, degenerescenta maculara, cataracta si alte afectiuni specifice varstei a treia. Bastinasii din Anzi, unde consumul cartofilor este o traditie milenara, ajung adesea la varste venerabile (peste 90 de ani), mentinandu-si tineretea biologica pana tarziu, datorita acestei legume folosite corect.

* Ingrasare - desi sunt parte integranta a curelor de ingrasare, fiind folositi pentru cresterea masei corporale, inclusiv de supraponderalii luptatori de sumo, cartofii ne pot ajuta sa slabim, dar cu doua conditii: 1. Sa fie mancati cu tot cu coaja. 2. Sa fie consumati fara adaosuri de grasimi (ulei, unt, slanina etc.). O portie de cartofi copti, consumati cu tot cu coaja, impreuna cu o salata de varza, asigura necesarul de fibre alimentare pentru intreaga zi, inlatura senzatia de foame, stimuleaza eliminarea reziduurilor din organism. Cartofii in sine nu ingrasa, din contra, ajuta in mod real la regimurile de reglare ponderala, insa asocierea lor cu uleiul in care sunt prajiti, cu carnea grasa cu care sunt gatiti ori cu aditivii cu care se aromatizeaza si se conserva chipsurile ii transforma in adevarate catalizatoare ale obezitatii.

* Reumatism - se tine un tratament pe durata a doua luni, timp in care dimineata se bea cate o ceasca de decoct combinat de cartofi, iar cu o ora inainte de masa de pranz si de cina se consuma cate un pahar de suc de cartofi. Atat decoctul de coji de cartofi (bogat in minerale, in substante cu efect diuretic), cat si sucul de cartofi (bogat in vitamine, in substante cu efect antiinflamator) sunt utile in toate formele de reumatism, reducand inflamatia tesuturilor articulare, stopand procesele degenerative, favorizand redobandirea flexibilitatii articulatiilor.

Coaja verde a cartofului are efect antibacterian

* Scorbut - se face o cura de 20-30 de zile, timp in care se administreaza cate 500 de ml (doua cani) de suc proaspat de cartofi pe zi. O jumatate de litru de suc contine mai multa vitamina C decat necesarul pentru o zi intreaga la un adult, dar acest exces este ne-daunator, deoarece vitaminele administrate in stare naturala pot fi "filtrate" de metabolismul organismului, care isi va lua doar atat cat are nevoie.

* Sensibilitate la infectii - un studiu facut la "Washington State University", sub conducerea imunologului si nutritionistului Boon Chew, a aratat ca in cartofii puternic pigmentati, de culoare rosie sau galbena intensa, exista substante antioxidante cu o actiune certa de imbunatatire a imunitatii. Simplul consum al acestor cartofi, fierti in coaja, o data pe zi, pe timpul a trei saptamani, nu mai mult, imbunatateste simtitor raspunsul sistemului imunitar la infectiile respiratorii sau la cele urinare.

* Slabiciune corporala, convalescenta - cartofii fierti si copti, consumati cu ulei de masline sau cu smantana, sunt probabil cel mai simplu mod de a recapata kilogramele pierdute. Avand in compozitie numai hidrati de carbon si foarte putine proteine, ei sunt foarte usor de digerat si de asimilat de catre organism. Consumul vreme de doua-trei saptamani al acestor legume impreuna cu grasimi vegetale sau din lapte este cea mai simpla si sigura reteta de crestere in greutate, de recapatare a tonusului fizic.

* Tulburari de memorie, deficit de atentie - functionarea normala a creierului depinde de o serie de factori, intre care cei mai importanti sunt nivelul de zahar din sange, gradul de oxigenare, prezenta unor acizi grasi, cum ar fi omega 3, care mentin sanatatea vaselor sanguine. Cartofii fierti in coaja sau copti la cuptor (acestia din urma se consuma cu tot cu coaja) ajuta la mentinerea unui nivel normal al glucozei in sange, hranind constant sistemul nervos central, iar prin complexul de vitamine si de minerale pe care il contine ajuta la o mai buna oxigenare a creierului. In fine, consumul a doar 200 ml de suc de cartofi pe zi ajuta la reglarea metabolismului acizilor grasi in organism, stabilizeaza nivelul presiunii sanguine intracraniene, ajutand de asemenea la o mai buna functionare a creierului, tradusa printr-o mai buna memorie si o atentie sporita.

Tratamente externe

* Afte bucale - se clateste gura de trei ori pe zi, vreme de cate cinci minute, cu decoct de coji de cartofi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase, previne extinderea si agravarea aftelor. Tratamentul extern este foarte bine completat de administrarea unui pahar de suc de cartofi pe zi, pentru aportul de vitamina C si de vitamine din complexul B. Este un bun adjuvant si contra paradontozei si a problemelor gingivale, in general.

* Arsuri pe piele, de gravitate mica si medie - un cartof crud taiat foarte marunt (eventual dat prin razatoare) se aplica direct pe piele. Are efecte antiinflamatoare, diminueaza senzatia de usturime, ajuta la vindecarea mai rapida. In arsurile mai grave, este recomandata administrarea, de data aceasta interna, a 500 ml de suc de cartofi pe zi, pentru efectele sale calmante, vitaminizante si antiinflamatoare.

* Imbatranirea pielii - se amesteca jumatate de pahar (100 ml) de suc de cartofi cu doua linguri de miere de salcam sau de mana. Cu aceasta solutie se fac comprese, care se aplica pe locurile cele mai afectate, unde se tin vreme de 50 de minute, apoi se lasa descoperita pielea inca 10 minute, pentru a se aerisi, dupa care se unge cu o crema hidratanta. Vitaminele, substantele minerale, enzimele si antioxidantii din sucul de cartofi au efecte exceptionale asupra pielii imbatranite, cu depigmentari, care si-a pierdut elasticitatea sau stralucirea. Pentru un efect re-intineritor mai intens, se recomanda si consumul zilnic, de data aceasta intern, al unui pahar de suc de cartofi, cu doua lingurite de miere lichida.

* Pete pe piele - se aplica pe locul afectat comprese cu suc proaspat de cartofi. Se tin minimum o ora pe zi. Sucul crud de cartofi inlatura petele provocate de actiunea chimica a unor substante, ajuta la refacerea pigmentarii normale. Pentru petele senile pe piele se recomanda si consumul intern de suc de cartofi, cate o jumatate de litru pe zi, in cure de 30 de zile.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu cartofi

Cartofii vor fi consumati cu prudenta, respectand ratia de hidrati de carbon recomandata de medic, in cazul persoanelor cu diabet.

Cartofii cu coloratie verde sunt extrem de toxici, continand glico-alcaloizi, dintre care cel mai cunoscut este solanina. Ei produc deranjamente intestinale, voma, dureri abdominale si de cap, probleme circulatorii sau respiratorii. Preferati cartofii romanesti, cumparati de la taranii nostri, care nu au folosit ingrasaminte chimice si pesticide. Un studiu facut la nivel mondial plaseaza cartofii obtinuti prin mijloace agricole moderne intr-un nedorit top al celor 12 cele mai poluate alimente din lume.

5 motive de a include cartofii in dieta

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/5-motive-de-a-include-cartofii-in-dieta_9172

Majoritatea oamenilor consuma in jur de 140 kg de cartofi pe an. Cu toate acestea, cartoful nu este considerat o leguma cu prea multe valori nutritive. Cartofii (gatiti la cuptor) pot fi inclusi in planurile de dieta pentru slabit, intrucat acestia chiar ofera organismului multe beneficii nutritionale. Mult mai importanta pentru sanatate este modalitatea in care acestia sunt gatiti. Atunci cand sunt preparati in mod corect, cartofii reprezinta o sursa relativ ieftina de substante hranitoare esentiale pentru orice persoana.

Iata cateva motive pentru a introduce cartofii ca parte a unei diete sanatoase:

- cartofii sunt bogati in potasiu - potasiul este un electrolit important pentru pastrarea echilibrului apei si fluidelor din celulele organismului. De asemenea, potasiul joaca un rol important in functionarea optima a sistemului nervos si contractia muschilor din corp, inclusiv a inimii.

Desi bananele au fost considerate tot timpul unele dintre alimentele cu un continut ridicat de potasiu, radacinoasele, printre care si cartofii au cea mai mare cantitate de potasiu existenta intr-un singur produs alimentar. Un cartof mediu copt, in coaja, contine aproximativ 700 mg de potasiu.

- cartofii sunt o sursa buna de vitamina C - de obicei cand o persoana se gandeste la vitamina C, nu prea ia in considerare cartofii. Cu toate acstea, un cartof de marime medie ofera aproximativ 45% din valoarea zilnica de vitamina C, esentiala pentru buna functionare a sistemului imunitar, si pentru echilibrul nivelului de stres (prin diminuarea secretiei de hormoni de stres), etc.

- cartofii contin fibre - fibrele sunt foarte importante pentru pierderea in greutate, sanatatea inimii si digestie. Consumul unui cartof cu coaja poate fi o modalitate buna de a adauga mai multe fibre la dieta zilnica. Pentru a creste continutul de fibre, se vor adauga peste cartoful copt broccoli si salsa.

- cartofii sunt ieftini si pot fi gasiti pe tot parcursul anului - in locul alimentelor de tip fast-food pot fi alesi cartofii, care sunt mult mai hranitori si mult mai ieftini, contin vitamina C, potasiu, nu au grasimile si sodiul continute de mancarurile de tip fast-food.

- cartofii nu contin grasimi, nu au sodiu si au un continut scazut de zahar - contrar credintei populare, cartofii sunt sanatosi, iar un cartof de marime medie contine doar un gram de zahar. De asemenea, cartofii nu contin grasimi sau sodiu. Din pacate, majoritatea oamenilor au tendinta de a-i praji sau de a-i garnisi cu multe grasimi nesanatoase sausare. Pentru a fi consumati cat mai sanatos, pot fi gatiti cu putin parmezan si rozmarin la cuptor.

Sunt necesare urmatoarele ingrediente:

- 1 kilogram de cartofi taiati cuburi mari;

- 2 lingurite de ulei de masline;

- 2 lingurite de usturoi tocat;

- 1 lingurita de cimbru proaspat tocat si un sfert de lingurita de cimbru uscat;

- 1 lingurita de rozmarin;

- 1/2 lingurita sare;

- un sfert de lingurita de piper;

- 2 lingurite patrunjel uscat. 

Se amesteca impreuna primele sase ingrediente si se pun la cuptor. Se amesteca bine. Se coc la 220 grade timp de 30 de minute fara sa se acopere tava sau pana cand sunt rumeniti. Se presara deasupra patrunjel si eventual se adauga putin parmezan.

Crăciun Fericit Vă dorim tuturor, colectivul redactional !

Să dea Dumnezeu ca magia Sărbătorilor de Iarnă să fie mereu prezentă în viața noastră, să avem mereu în noi dorința de a dărui mai mult decât de a primi și de a vedea chipul iubirii divine în toți ceilalți.

Să ne amintim în fiecare clipa de iertarea, îngăduință și dragostea Creatorului pentru fiecare dintre noi.

Sărbători pline de iubire și dăruire, Crăciun Fericit!

Cartoful: din fermă sau de pe tejghea?

http://www.revista-ferma.ro/articole-horticultura/cartoful-din-ferma-sau-de-pe-tejghea.html

22 Oct 2010 

Cartoful este un aliment de bază, alături de pâine, sau complementar cu aceasta. ...

Cartoful este un aliment de bază, alături de pâine, sau complementar cu aceasta. Datorită gustului plăcut, a digestibilităţii ridicate şi a valorii nutritive deosebite, preparatele din cartofi satisfac exigenţele tuturor categoriilor populaţiei.

Pentru a beneficia de maximum de substanţele nutritive din cartof, acesta nu trebuie consumat prăjit în ulei sau alături de alte alimente bogate în grăsimi.

Cele mai sănătoase varinate de gătire a cartofilor sunt cei copţi în coajă, cei fierţi şi piure-ul cu ulei de măsline şi usturoi.

Din păcate, secolul vitezei a atins şi bucătăria tradiţională. Cartoful prăjit este cel mai consumat sortiment, iar chips-urile au făcut “carieră” în ultima perioadă.

Orăşenii nu mai vin la rudele de la ţară să-şi umple sacoşele cu cartofi şi nici la tarabele din piaţă, ci preferă să arunce în tigaia încinsă cartofii pomme-fruit din supermarket, gata curăţaţi şi tăiaţi, iar în ghiozdanele copiilor se găsesc din ce în ce mai multe pungi cu snaks-uri.

Mai scump de peste 20 de ori!

Dacă ne uităm la preţurile cu care se comercializează cartofii pomme-fruit sau snacks-urile, ne întrebăm, noi, cei care asigurăm materia primă, cât poate să coste uleiul încins, mulţimea de E-uri adăugate şi ambalajul “spoit” cu reclame? Materia primă, cartoful proaspăt, se comercializează en-gross direct de la fermă cu aproximativ 0,7-0,80 lei/kg.

La tarabă ajunge până la 1,2-1,8 lei/kg, în supermearket, microambalat, depăşeşte 2 lei/kg, iar în pomme-fruit depăşeşte 5 lei/kg, nemaivorbind de chips-uri care, prin transformare în cartof proaspăt, preţul sare de 15 lei/kg. Şi astfel, prin aceste verigi de prelucrare şi comercializare, cartoful se scumpeşte de peste 20 de ori!

E timpul să ne întoarcem cu faţa la natură. Cartoful sănătos este cel proaspăt, obţinut de un fermier calificat. Preţul “nepoluat” este cel din fermă.

Desfacerea, din poarta fermei?

Am şi acum imaginea unei magazii dintr-o fermă din Danemarca, în care se aflau mai mulţi saci mari (big-bags) plini cu cartofi din diferite soiuri, un cântar electronic şi o cutie de carton cu bani de diverse valori. Aici, fără nici un gestionar, oamenii din orăşelul apropiat veneau şi-şi cântăreau singuri sortimentul dorit, plăteau, îşi luau restul şi mergeau cu săculeţul de cartofi acasă.

Dar Danemarca este una din ţările cu cel mai ridicat nivel de civilizaţie, unde corupţia este aproape de zero, televizoarele din hoteluri au doar 2-3 programe decente, energia eoliană asigură peste 25 la sută din energia electrică, au cea mai mare producţie de brazi de Crăciun din Europa, în condiţiile în care populaţia şi suprafaţa ţării sunt, aproximativ, cât are Moldova noastră.

La noi, oameni fără căpătâi fură cu neruşinare, de pe toate tarlalele, orice: cartof, porumb, legume, furaje şi tot ce le pofteşte inima. Poliţia îi mai prinde câteodată, dar scapă în instanţele corupte. Samsarii vor să cumpere cartofii fără TVA şi mă întreb cine le dă certificate de producători cu cantităţi astronomice ca să-şi acopere evaziunea?

Pieţele sunt fortăreaţa mafioţilor, iar ţăranul cinstit şi fermierul corect îşi drămuiesc fragilul profit pentru un nou ciclu de producţie în acest perpetuum care este agricultura.

Vine Octombrie! E timpul să ne umplem cămările cu cartofi şi cu legume din ferme adevărate!

CONSUMUL DE CARTOF ÎN LUME

Consumul anual direct de cartof pe cap de locuitor oscilează în diferite ţări între 40 şi 140 kg. Astfel, în Irlanda consumul este de 140 kg/cap de locuitor, Olanda - 138 kg, Germania - 130 kg, Franţa - 108 kg, Italia - 65 kg. Ţările asiatice, unde orezul este aliment de bază, consumă în jur de 40-50 kg pe cap de locuitor. În România, consumul este de aproximativ 95 kg.

VALOAREA NUTRITIVĂ A CARTOFULUI

Compoziţia chimică a tubercullilor de cartofi este formată din 65-88% apă, 12-35% substanţe uscate, din care 8-28% substanţe extractive neazotate, 0,7-5% proteină, 0,04-1% grăsimi şi 0,2-3% celuloză. Proteina brută din tuberculi este foarte uşor asimilabilă, iar aminoacizii esenţiali, precum şi raportul echilibrat dintre aceştia, dau cartofului o mare valoare alimentară.

Cartoful este şi o sursă importantă de vitamine (B, PP, C) şi de elemente minerale (potasiu, fosfor, sodium, calciu, fier).

Cartofii mai conţin şi o varietate de fitonutrienţi care acţionează ca nişte antioxidanţi. Pe lângă aceştia, în cartof se mai găsesc carotenoizi, flavonoizi şi acid cafeic. Cercetătorii britanici au ajuns la concluzia că în cartof se găseşte o substanţă care poate reduce tensiunea arterială, numită kukoamină, iar singura plantă în care se mai găseşte este Lycium chinense (plantă folosită în medicina tradiţională chineză). 

Un cartof copt asigură unui adult 21% din necesarul de vitamina B6, vitamină necesară pentru formarea aminoacizilor şi a acizilor nucleici, cruciali în formarea noilor celule. Vitamina B6 oferă protecţie împotriva afecţiunilor cardiovasculare şi o mai bună funcţionare a sistemului nervos. În plus, vitamina B6 măreşte capacitate de efort fizic şi potenţează performanţele sportive.

Studii recente au arătat reputaţia cartofilor de a fi bogaţi în carbohidraţi, însă faptul că ei trebuie eliminaţi din curele de slăbire este fals. O descoperire surprinzătoare a cercetătorilor arată că broccoli este mai puţin folositor organismului uman decât cartoful. Mai mult, cartoful este mai bogat în fenoli decât spanacul sau varza. Vasile Pop-Silaghi

Cartoful românesc merită mai multă încredere!

Vasile Pop-Silaghi 17 Jan 2012 

Cartofi pe bandă

Cartoful are tot dreptul să intre în strategia naţională a Guvernului privind securitatea alimentară!

Potrivit datelor MADR, România a obţinut, în 2011, o producţie de cartofi de 3,55 milioane tone, în creştere uşoară faţă de cele 3,3 milioane tone în 2010. Randamentul la hectar a fost de 17,5 tone, pe o suprafaţă cultivată de 208.092 ha.

În general, producţia de cartofi a României se cifrează anual între trei şi patru milioane de tone, cantitate suficientă pentru asigurarea consumului intern - de circa două milioane de tone anual - dar şi pentru sămânţă (circa un milion de tone, numai că aici nu deţinem, calitativ, producţia!), procesare şi furaje (circa 40.000 de tone).

Românii consumă anual, în medie, 92,2 kg/cartofi pe locuitor, situându-se pe locul patru în UE. Pe primele locuri se situează Portugalia cu 126,9 kg/locuitor/an, Irlanda - 118,7 kg/locuitor/an şi Marea Britanie cu 112,4 kg/locuitor/an.

Conform datelor Ministerului Agriculturii, importurile de cartofi, în stare proaspătă sau refrigerată, au totalizat 76.151 tone (peste 22 milioane euro!!!), în primele şapte luni din 2011, fiind de peste 1,7 ori mai mari decât cele realizate în aceeaşi perioadă din 2010 (44.123 tone), dar de 8,3 ori mai ridicate decât exporturile din perioada similară.

Cea mai mare recoltă din ultimii 20 ani
Producătorii din Harghita au obţinut, în acest an, cea mai mare recoltă din ultimii 20 de ani. În noiembrie, în depozitele harghitenilor se aflau aproximativ 130 mii de tone de cartofi. Preţul era în uşoară creştere, ajungând la 50-55 bani/kg, faţă de 35-40 bani/kg, cât era în urmă cu două luni.

În judeţul Covasna, anul acesta s-a obţinut o producţie totală de circa 363.000 tone de cartofi, potrivit şefului Direcţiei Agricole Judeţene, adică în medie 22.000 kg/ha. “E o producţie foarte bună, dar din păcate mai mult de jumătate din aceasta e încă pe stoc. Preţul de achiziţie e mult mai slab decât anul trecut.

Se vând en-gros cu 30-60 bani/kg cartofii prespălaţi şi ambalaţi, în condiţiile în care preţul de producţie e în jur de 30 de bani, la fermele specializate”, a declarat acesta.

Producţia obţinută la hectar de marii producători din judeţul Braşov se situează în jurul valorii de 40 de tone.

Producţii bune raportează şi celelalte judeţe mari producătoare de cartof: Suceava, Neamţ, Sibiu, Bacău, Mureş, Iaşi, Hunedoara etc.

Cartoful ajută inflaţia să atingă ţinta!

România s-a apropiat, în septembrie a.c., la mai puţin de jumătate de procent de inflaţia medie a zonei euro, iar în trimestrul III, ţara noastră a înregistrat cea mai mare creştere economică dintre ţările UE, faţă de trimestrul II a.c. (1,9 %).

Explicaţia, aproape exclusivă, constă în nivelul bun al producţiei agricole înregistrată în acest an şi în evoluţia preţurilor la legume, unde deja celebrul cartof ocupă locul de cinste. Legumele s-au ieftinit cu 14,32% într-o singură lună (cartoful cu 35,32%!) şi cu 26,65% de la începutul anului. Ipoteza-şoc a lui Isărescu a fost: “Unii vor spune că banca centrală a fost ajutată de cartof. Vom accepta şi acest lucru", a comentat guvernatorul BNR.

Direcţii de producţie în lumea occidentală

Tendinţele Occidentului strict referitoare la cartof, în perspectiva creşterii demografice, sunt foarte punctuale şi în acelaşi timp contradictorii. Pe de o parte, se investeşte foarte mult în căutarea unor soluţii ştiinţifice de intensivizare a producţiei prin metode genetice (OMG), pe de altă parte se lansează triada calităţii: puritate, autenticitate şi durabilitate, deoarece consumatorii continuă să ceară cartof sănătos, chiar dacă e mai scump, în ciuda incertitudinii economice în curs de desfăşurare.

Astfel, o echipă de cercetători din Scoţia a reuşit, pentru prima dată în istorie, să secvenţieze în întregime genomul cartofului. Graţie acestei descoperiri, oamenii de ştiinţă speră să obţină în curând noi soiuri de cartofi, mai hrănitori şi mai rezistenţi la boli, pentru a răspunde astfel nevoilor alimentare tot mai mari ale planetei.

Studierea genomului cartofului a fost îngreunată de faptul că această plantă prezintă patru seturi de coduri genetice, fiecare uşor diferit de celelalte. Oamenii au doar două astfel de seturi, moştenite de la cei doi părinţi. Cartoful primeşte două seturi de copii în genomul său de la planta mamă şi alte două seturi de copii de la planta tată.

Compania germană BASF a obţinut şi de la UE (după SUA şi alte puteri agricole ex-europene), avizul introducerii în cultură a noului soi modificat genetic Fortuna. Noul cartof obţinut în laborator va fi la fel de gustos ca şi până acum, dar mult mai rezistent la micoze şi bacterioze, promit specialiştii germani. Introducerea pe piaţă a cartofului BASF este prevazută pentru 2014 sau 2015.

• În Germania, se apreciază o creştere uşoară a producţiei de cartof faţă de anul trecut, deşi fermele au fost afectate de ploile persistente din vară, atât cantitativ, dar mai ales calitativ. Preţurile, în acest an, sunt dezamăgitoare pentru fermieri. Costurile au crescut, în special la combustibili şi la îngrăşămintele chimice, precum şi cu lucrările de irigaţii, necesare frecvent în primăvară şi în prima parte a verii.

• Olanda. HZPC Olanda a terminat anul acesta cu producţii excepţionale. Cererea puternică de cartofi în Africa şi Orientul Mijlociu, dar şi în Rusia, au creat premisele unor venituri importante. Preţul mediu înregistrat de fermierii olandezi a fost de 332 euro/tonă (aproximativ 1,4 lei/kg). AŞA, DA!

În exerciţiul financiar curent, compania olandeză AVEBE, unul din cei mai mari producători de amidon de cartof din lume, a realizat un profit de 19,8 milioane euro la o cifră de afaceri de 525,1 milioane euro, faţă de numai 2,8 milioane euro profit în exerciţiul financiar precedent, aferent unei cifre de afaceri de 521,8 milioane euro. La sfârşitul acestui exerciţiu financiar, 7,6 milioane euro vor fi repartizaţi ca dividende acţionarilor (majoritatea fermieri!), iar diferenţa va constitui sursă de noi investiţii pentru companie.

• În Irlanda, în octombrie, s-au înregistrat 204 mm precipitaţii faţă de o medie multianuală de 80-90 mm. Multe ferme au fost inundate. Cartofii au crescut aproape de suprafaţă, mulţi fiind descoperiţi şi înverziţi. Peste 30% din producţie este depreciată, tuberculii verzi sau/şi foarte mari nu sunt comerciali.

Astfel, investiţia se va recupera greu, având în vedere că pentru un acru s-au cheltuit 2.500 euro (aproximativ 6.000 euro/ha). Preşedintele Comitetului Naţional pentru Cartof, Thomas Carpenter, a cerut ministrului Agriculturii sprijin financiar pentru fermierii cultivatori de cartof. Ministrul Horticulturii, Shane McEntee, a vizitat zonele calamitate şi a promis despăgubiri semnificative. Riscul este acela că, dacă vine o perioadă cu îngheţ timpuriu, dezastrul va fi total.

• În Marea Britanie s-a obţinut, în acest an, o producţie de peste 6 milioane de tone de pe o suprafaţă de 126.328 ha, cu 3,9% mai mult ca anul trecut, şi pe o suprafaţă cu 0,4% mai mică decât în 2010. Producţia medie pe hectar a fost de 47,9 tone.

După doi ani de la lansarea acţiunii “Ambasadorii Cartofului”, Consiliul pe Cartof din Marea Britanie are zece noi ambasadori din Scoţia, Anglia şi Ţara Galilor, din rândul cultivatorilor. Ambasadorii au beneficiat de o audienţă mass-media impresionantă: 19 milioane de consumatori au fost informaţi prin radio, tv, presa scrisă, internet, despre efectele benefice ale consumului de cartof.

România “nu are voie” să cultive produse preţioase!

Suprafaţa agricolă a României este de 0,6 ha (6.000 mp)/locuitor, cea mai mare din UE, în condiţiile celei de-a cincea suprafeţe din UE şi a unei densităţi a populaţiei mai mică decât a altor ţări. În topul suprafeţelor agricole pe locuitor, România este urmată de Spania cu 0,5 ha, Franţa cu 0,43 ha şi Polonia cu 0,4 ha.

Un agricultor care ar exploata 6.000 mp de teren ar recolta 1,7 tone de grâu, respectiv 2,4 tone de porumb la fiecare recoltă, potrivit datelor MADR. În bani, aceste producţii ar valora 300 de euro în cazul grâului, respectiv 462 de euro dacă ar fi ales porumbul, având în vedere preţurile pe pieţele internaţionale. Dacă aceeaşi suprafaţă ar fi plantată cu cartofi, un agricultor ar încasa la fiecare recoltă în jur de 3.972 de euro (12 tone la 1,44 lei kilogramul, cum se întâmplă în Olanda)!

Aparent, şirul de informaţii relatate în acest material nu se constituie într-un singur subiect. Numai că afirmaţia guvernatorului BNR face “ligamentul”: criza cartofului din primăvară, producţia bună din acest an, preţul mic, dezinflaţia, creşterea economică, potenţialul bun al României în producţia de cartof, dar slaba preocupare a Guvernului şi a Asociaţiilor profesionale în acest domeniu vizavi de preocupările asidue şi moderne ale marilor jucători ai Europei într-o cultură care de multe ori a salvat naţii întregi de la foamete, iar mai nou, cum se întâmplă în Ţările de Jos, asigură moneda forte pentru export, bunăstarea fermierilor dar şi siguranţa alimentară a populaţiilor sunt noţiuni care, judecate în ansamblu, ar putea să ne redea forţa de a redeveni un jucător important pe piaţa cartofului din Europa. Prin noi înşine!

Este trist să constaţi că performanţele româneşti în acest domeniu sunt ca o floare rară. Faptul că există un fermier în Covasna care asigură 20 la sută din cartoful vândut în reţeaua Carrefour România demonstrează că se poate.

CE ARUNCĂ VESTICII E NUMAI BUN DE ADUS ÎN ROMÂNIA 

România nu importă cartof de cea mai bună calitate, ci reziduuri pe care Olanda sau Germania le elimină de la consum sau de la plantare. Reziduuri nu înseamnă neapărat cartof depreciat, ci acel cartof care depăşeste standardele de mărime în UE şi care în ţările occidentale nu se consumă pentru alimentaţia umană, ci doar în hrana animalelor.

Peste 20% din cartofii consumaţi în România, în special importaţi din Germania, Olanda, Franţa şi Belgia, au fost, de fapt, excluşi de la consumul uman în ţara de origine. Vorbim despre cei foarte mari, preferaţi, de fapt, în pieţele noastre. Puţini ştiu că în Occident, cartofii sub 3 cm în diametru şi cei mari, peste 6, sunt retraşi din start de la consum.

Faţă de cei medii, cei mici conţin cantităţi triple de solanină, o substanţă toxică dezvoltată sub coajă. Iar cei mari au 85% apă, faţă de 70% cât au cei medii, iar concentraţia de proteine şi aminoacizi este la jumătate.

Aşa că, cea mai bună e calea de mijloc, cartoful care-ţi încape în palmă. Ce aruncă vesticii însă, e numai bun de adus în România, cu bani puţini. 

Mai mult, cartofii destinaţi animalelor nu pot fi vânduţi cu acte, aşa că sunt aduşi în ţară ilegal, suţin cultivatorii. Din păcate, nu de puţine ori importul de cartofi a intrat în zona de evaziune fiscală. Pentru că astfel, rămâne un profit net superior.

Gospodinele cumpără, aşadar, cartofi furajeri, fără să ştie că sunt fie toxici, fie nehrănitori. Şi, între timp, cei produşi de ţărani, mai ieftini, dar mai mici, ajung la gunoi. 

ROMÂNIA IA SUBVENŢII CU MULT SUB MEDIA EUROPEANĂ

Conform datelor centralizate pentru 2008, care nu diferă foarte mult de cele actuale, la nivelul Uniunii Europene, subvenţia medie directă la hectar a fost de 219 euro, aşadar de aproape şase ori mai mare decât subvenţia acordată în România. Spre exemplu: Belgia (417 euro/ha), Danemarca (367 euro/ha), Franţa (289 euro/ha), Germania (324 euro/ha), Grecia (603 euro/ha), Irlanda (307 euro/ha), Italia (319 euro/ha), Marea Britanie (205 euro/ha), Olanda (425 euro/ha), Polonia (101 euro/ha), Portugalia (153 euro/ha)

Putem diminua pierderile încă de la plantare

Vasile Pop-Silaghi 20 Mar 2013 -

Eticheta seminței de cartof certificată

În 2012 am avut un an agricol dificil, în special pentru plantele mari consumatoare de apă. Cartoful şi rădăcinoasele (sfecla de zahăr), dar şi alte specii care au un sistem radicular superficial, au suferit cel mai mult în condiţiile de secetă de anul trecut

În zona de origine a cartofului (Anzii din America de Sud) volumul precipitaţiilor ajunge până la 2000 mm/an, faţă de 500-700 mm în zonele favorabile acestei culturi din ţara noastră. Studiul climatic al zonelor de cultură de la noi a scos în evidenţă că în stepă şi silvostepă, necesitatea irigării are o frecvenţă de 85-97% din ani, în zona colinară - 71%, iar în zona submontană-montană - 45-55% din ani (Ianosi, S. şi colab., 2002). Cu alte cuvinte, nici în zona de cultură a cartofului cu cele mai multe precipitaţii nu ne permitem să nu irigăm decât într-unul din doi ani.

Necesarul de apă şi potenţialul de producţie

Şi atunci? E clar că nu avem condiţii climatice corespunzătoare ca să obţinem fără eforturi deosebite producţii multianuale de 40 t/ha, aşa cum se obţine în vestul şi nordul Europei de două decenii încoace, dar o producţie medie de 20-25 t/ha, cum are Polonia, de exemplu, adică vreo 5 milioane de tone per total naţiune, ar fi posibilă fără eforturi deosebite.

În acelaşi timp, o astfel de producţie ar fi prea mare pentru consumul intern, în condiţiile în care industrializarea cartofului este la pământ. Noi avem nevoie anual de maximum 3 milioane de tone pentru consum uman, animal şi pentru sămânţă. Pentru diferenţa de cantitate, trebuie fie să exportăm, fie să producem amidon, dextroză, chips sau alte produse fabricate.

În România, după determinările făcute de Ianosi, S. şi colab., într-un an normal se poate realiza o producţie de 30-40 tone de cartof/ha cu un consum de 650-750 mm de apă în perioada de vegetaţie (aprilie - septembrie) şi cu o tehnologie avansată. Rezultă clar că în zona de stepă-silvostepă e nevoie de 8-12 udări pe sezon, în zona colinară, de 4-6 udări şi în zona de munte, 2-4 udări, cu o normă de udare de 300-400 mc/ha.

Mai multă apă = mai mult îngrăşământ, mai multă producţie

Dacă apa este asigurată, ne permitem să fertilizăm cu cantităţi mai mari de îngrăşăminte, pentru că apa favorizează asimilarea acestora şi, implicit, creşterea producţiei. Ştiut fiind faptul că pentru obţinerea unei producţii de 30 t/ha, din sol se exportă în jur de 150 kg N, 60 kg P2O5, 350 kg K2O, 90 kg CaO şi 30 kg MgO, precum şi alte microelemente, şi dacă luăm în calcul o stare medie-bună de aprovizionare naturală în elemente nutritive a solurilor din zonele favorabile culturii cartofului (IN - indice azot = 3; PAL - conţinut de fosfaţi uşor solubili = 50 ppm; KAL - conţinut de potasiu mobil = 100 ppm), rezultă că trebuie să aplicăm o cantitate de 157 N s.a., 70 P2O5 s.a. şi 94 kg K2O s.a., adică un total de 321 kg s.a..

Având în vedere şi faptul că îngrăşămintele chimice nu sunt asimilate integral de plante (pierderi prin levigare, participarea la mineralizarea resturilor vegetale etc.), rezultă că ne-ar trebui 350 kg de s.a. NPK, adică vreo 800-900 kg/ha produs comercial de tip complex cu 3 elemente (1:0,45:0,6). La cartoful pentru sămânţă, dozele de azot scad în favoarea celor de fosfor, cu 30 kg s.a./ha.

Să spunem că fertilizăm în primăvară (dacă nu am aplicat fosforul şi potasiul din toamnă) cu 900 kg complexe, ceea ce ne-ar costa, cu administrare cu tot, aproximativ 3000 lei. Dacă nu plouă şi nici nu irigăm, mai bine nu blocăm în pământ asemenea valoare.

Înjumătăţim doza înainte de plantare şi venim în vegetaţie cu îngrăşăminte foliare de ultimă generaţie, care, aplicate concomitent cu cele 7-8 tratamente pentru boli şi dăunători, în câte 300-500 l apă/ha, compensează şi eficientizează componenta de fertilizare - atât de importantă - din lanţul tehnologic.

Atenţie, însă! La cartof, fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de bază, este doar o metodă compensatorie în condiţiile asigurării unui starter consistent la nivelul bilonului.

Cum valorificăm la plantare tuberculii din stoc?

• Sortarea materialului de plantat. Dacă nu ne permitem să cumpărăm altă sămânţă, bine verificată ca provenienţă şi valoare biologică (certificată), şi dacă totuşi avem încredere în valoarea biologică a seminţei din stoc, trebuie să procedăm la o sortare foarte atentă a materialului de plantat. Se ştie că, mai ales la soiurile târzii-semitârzii, tuberizarea are loc într-o perioadă mai lungă, în etape, în funcţie şi de condiţiile climatice şi de tehnologie. Astfel, tuberculii din stoc sunt rezultatul unor tuberizări diferite.

De regulă, primii tuberculi obţinuţi (de exemplu, în iulie) vor fi mai bătrâni fiziologic, dar în care nu s-a înregistrat în memorie întregul film estival al stresului. Ei au scăpat de cea mai critică perioadă (iulie - august).

Cum îi recunoaştem? Au coaja mai groasă, periderma e mai aspră, sunt mai bogaţi în substanţe, mai grei şi mai turgescenţi comparativ cu cei generaţi în ultima parte a verii (mai mici, cu coaja subţire, uneori chiar exfoliaţi). Aceştia din urmă trebuie eliminaţi de la plantare, chiar dacă aparent sunt sănătoşi. Prin această lucrare, vom avea măcar certitudinea că golurile la răsărire nu vor depăşi un procent acceptabil (să zicem 20%).

• Trebuie să mărim norma de plantare, adică în loc să folosim 45-55 mii tuberculi pe ha vom folosi cu 30% mai mult, pentru ca numărul de plante sănătoase să nu scadă sub 40 mii/ha. La un randament de 750 gr tuberculi pe cuib, respectiv 10 tuberculi cu greutatea medie de 75 gr fiecare, se poate obţine, iată, o producţie de 30 t/ha.

• Climatul optim din depozit. A nu se uita că în marile depozite cu temperatură şi umiditate controlate, dar şi în alte tipuri de silozuri, lucrarea de sortare trebuie să fie precedată de o perioadă pregătitoare, în care temperatura din depozit trebuie să urce trepat.

Astfel, pentru a reduce vătămările mecanice şi pătarea neagră a pulpei, zahărul din tubercul, provenit prin transformarea amidonului datorită temperaturilor scăzute din perioada de păstrare, trebuie să treacă din nou în amidon, amidon care asigură rezistenţă la afecţiunile menţionate anterior. Procesul durează 7-10 zile, ventilând cu aer cald 1-2 ore pe zi până când în masa de tuberculi se ajunge la 8-12 °C.

Plantarea timpurie: riscuri şi beneficii

Plantarea se face atunci când terenul ne permite, deoarece a aştepta, începând de acum, temperatura de 6-8 °C în sol la adâncimea de 10 cm şi temperaturi diurne consecutive în 5-6 zile de peste 10 °C - aşa cum prevede literatura de specialitate - ar fi o eroare. Plantând devreme, evitaţi ruperea a încă unei generaţii de colţi, evitaţi o parte din perioada de secetă din a doua parte a vegetaţiei şi folosiţi rezerva de apă din sol.

Atenţie însă la prognoze, pentru că un îngheţ la sol poate să afecteze tuberculii dacă grosimea stratului de pământ din bilon este mai mică, în cm, decât dublul gradelor negative. Cu alte cuvinte, dacă am plantat sub un strat de 10 cm de pământ, o temperatură de -5 °C poate să afecteze integritatea fiziologică a tuberculilor.

Din experienţele proprii, pe terenuri lutoase, dacă bilonul este reavăn-uscat, dens, cu o textură fină, iar temperaturile scăzute nu sunt precedate de ploi şi nu durează mai mult de 2-3 zile consecutiv, tuberculii nu îngheaţă nici la -10 °C. Zăpada căzută după plantare în condiţii de temperaturi uşor negative nu afectează tuberculii plantaţi.

Adâncimea de plantare este, de obicei, de 4-8 cm. De regulă, fracţia mare de sămânţă (45-55 mm) se plantează mai adânc, cea mică, mai în faţă, chiar la 0-4 cm. Dacă - atenţie! - materialul de plantat nu are vigoare fiziologică ridicată, adâncimea de plantare trebuie să fie mai mică (0-6 cm), indiferent de mărimea materialului de plantat.

În acest caz, este foarte important ca formarea bilonului să se execute în două etape: la plantare e bine să folosim rariţa cu discuri şi să construim un bilon de 5 cm înălţime, apoi după încolţire, cu o rariţă specială refacem bilonul până la înălţimea dorită.

Măsuri de prevenire a pierderii apei din sol

Distanţa dintre rânduri este discutabilă, mai ales în condiţiile anului 2012. Având în vedere mecanizarea culturii cartofului, folosirea unor agregate din ce în ce mai mari, pentru evitarea tasării şi pentru creşterea productivităţii muncii, distanţa dintre rânduri a crescut în România de la 50 cm în anii \'30 la 62,5 cm în anii \'60, la 0,75 cm după anii \'80, iar în ţări ca Anglia sau SUA se foloseşte acum o distanţă de 90-96 cm. Se practică şi distanţe de 101, 106 sau 132 cm (Ianosi, I. şi colab, 2002).

Dacă, spre exemplu, anul trecut, lanurile arse de secetă încă din prima decadă a lunii iulie ar fi fost plantate la 50-62,5 cm, indiscutabil că altfel ar fi fost bilanţul termohidric. S-a văzut clar că intervalul dintre biloane a rămas expus evaporării, pentru că lanul nu se încheiase, iar crăpaturile pe aceste intervale erau apocaliptice.

O altă metodă de prevenire a pierderii apei din sol ar fi abordarea specială a lucrărilor de întreţinere în prima perioadă de vegetaţie.

Tehnologia modernă, intensivă, nu discută de praşile mecanice. Erbicidarea cu substanţe peliculare, foarte eficiente de altfel, nu permite lucrări ulterioare pentru a nu deranja pelicula care inhibă germinarea seminţelor de buruieni. Dacă însă, după plantare, cu toate că am obţinut un bilon bine structurat, fără bulgari, dar care din cauza unei alternanţe între o ploaie şi o secetă agresivă, chiar dacă nu de lungă durată, bilonul face crustă, crapă, tuberculul mamă se deshidratează, răsărirea este mai greoaie, apa din bilon se pierde, diminuând rezerva pentru viitoarele rădăcini şi stoloni.

Neexcluzând erbicidarea, putem amâna momentul efectuării acesteia până la răsărire şi vom folosi o doză mai redusă de metribuzin, de exemplu, urmând ca mai târziu să suplimentăm erbicidarea cu un alt produs. În acest interval însă putem executa lucrarea de rebilonat sau, de ce nu, o grăpare uşoară cu plasa de lanţuri (uitată, de altfel, ca şi sapa rotativă la cerealele păioase!), care distruge crusta, rupe capilaritea şi opreşte evaporaţia.

Sunt doar câteva sublinieri ale principalelor aspecte tehnologice care, efectuate mai atent, special adaptate unui posibil an secetos, pot diminua semnificativ pierderile de producţie.

Cartoful - mare consumator de apă

Din păcate, cartoful face parte dintr-o categorie aparte de plante în ceea ce priveşte consumul de apă: o dată, pentru că are potenţial de producţie foarte mare (peste 100 t/ha, plus încă vreo 15-20 t/ha de frunze, vreji şi stoloni) apoi, producţia comercială (tuberculii) are un conţinut ridicat în apă, până la 88%, faţă de 75% la sfecla de zahăr, de exemplu, sau faţă de 15% la grâu şi, în al treilea rând, având în vedere tehnologia de plantare, în biloane, prin care aria expusă evaporării se dublează pe unitatea de suprafaţă, pierderea apei din sol este foarte mare, mai ales în prima parte de vegetaţie (până la acoperirea solului cu aparatul foliar, moment în care apare din nou un vârf de consum prelungit, tocmai pentru tuberizare şi dezvoltarea producţiei).

Stresul termic şi hidric 

Se poate întâmpla ca din cauza stresului termic şi hidric la nivel vegetativ, asimilarea îngrăşămintelor foliare să nu mai aibă loc decât parţial şi doar în perioade nocturne, stomatele fiind mai tot timpul închise din cauza stresului.

Nu întâmplător, nici pesticidele sistemice, care acţionează după translocarea în ţesuturile plantelor, nu au efect când e secetă. Nu toţi producătorii de pesticide specifică acest aspect în prezentarea produsului, dar noi ştim şi e firesc să fie aşa, cunoscând bine fiziologia plantei şi modul de acţiune al pesticidelor.

Sămânţa din producţia anului trecut

Cu privire la sămânţa folosită în această primăvară, trebuie să remarcăm faptul că anul trecut, din cauza condiţiilor climatice deosebit de vitrege, materialul obţinut în loturile semincere e mai puţin viguros din punct de vedere fiziologic, chiar dacă, sub aspect virotic, sămânţa depozitată din producţia 2012 poate fi corespunzătoare.

Ce putem face? Se ştie că în condiţii de acumulare a unei sume de temperaturi aferente perioadei de vegetaţie (până la depozitare) mai mare decât necesarul, se obţine o sămânţă “îmbătrânită” din punct de vedere fiziologic.

Această sămânţă a acumulat în timpul vegetaţiei şi depozitării toate defectele de stres termic şi hidric şi iese mai repede din repaus, încolţeşte încă din depozit, se deshidratează, iar prin ruperea colţilor, operaţie necesară înainte de plantare, se pierde cea mai bună rezervă de viitori lujeri.

Mugurii dorminzi (câte unul într-o parte şi în cealaltă a mugurelui principal, în cadrul aceluiaşi ochi) situaţi în spatele zonei de dominantă apicală vor da colţi mai puţin viguroşi, uneori debili sau nu vor răsări deloc. Prin ruperea colţilor (uneori necesară de 2-3 ori înainte de plantare), tuberculii pierd 20-80% din substanţele de rezervă acumulate, necesare pentru a forma o nouă plantă.

Apa din tuberculul mamă are rol de dizolvare şi de transport al substanţelor nutritive, contribuind la menţinerea turgescenţei celulelor şi a concentraţiei sucului celular. Pe fondul acestei epuizări, asociată cu acea degenerare climatică din anul precedent, procentul de răsărire poate fi diminuat chiar cu 70-80%.

Structura asolamentului

http://www.revista-ferma.ro/autori-vasile-pop-silaghi/structura-asolamentului.html

Vasile Pop-SilaghI, 05 Apr 2012 

Cultivarea unei specii de plante pe aceeaşi suprafaţă timp de mai mulţi ani poate avea efecte dăunătoare la toate culturile, în primul rând din cauza scăderii fertilităţii solului prin epuizare, a infestării cu buruieni şi, în special, din cauza dezvoltării rezervei de boli şi dăunători specifici. Dacă există totuşi un număr restrâns de specii care suportă monocultura, ei bine, cartoful face parte din categoria acelor plante care sunt cele mai sensibile la rotaţie

Alcătuirea unui asolament raţional trebuie să răspundă următoarelor trei principii: structura asolamentului, durata asolamentului şi ordinea rotaţiei culturilor în asolament.

Structura asolamentului trebuie să corespundă zonei de cultură, condiţiilor de sol şi posibilităţilor tehnologice. Este important ca, din punct de vedere tehnologic, vârfurile de muncă să nu se suprapună, astfel încât una din culturi să fie favorizată în detrimentul alteia.

Pentru cartoful de consum, în micile gospodării este suficient să avem 2-3 culturi în afara acestuia pentru a realiza o rotaţie de 2-3 ani (cartoful să nu revină pe aceeaşi suprafaţă mai devreme de doi ani). În fermele mari, unde se cultivă cartof pe mai multe zeci de hectare, structura culturilor din asolament trebuie să fie bine definită şi să aibă un caracter multianual.

Plantele premergătoare

În asolamentele mixte (culturi de câmp şi plante furajere) locul cartofului este mai uşor de stabilit, având în vedere că perenele furajere se întorc după 3-4 ani şi, în acelaşi timp, sunt foarte bune premergătoare pentru cartof, mai ales cele leguminoase (lucernă, trifoi).

Este foarte important ca premergătoarele furajere să nu fi fost infestate de buruieni problemă cum ar fi pirul, de exemplu. Această buruiană exclude automat de la bune premergătoare furajele perene.

S-a constatat că după culturile de cartof conţinutul în humus al solului scade, similar cu situaţia în care se cultivă sfeclă de zahăr sau floarea soarelui. Or, pentru restabilirea unui proces organic de sinteză a humusului este nevoie să alternăm cultura cartofului (sfecla de zahăr sau floarea soarelui) cu plante care lasă în sol suficiente resturi vegetale pentru compensarea pierderii humusului, cum ar fi cerealele păioase, leguminoasele anuale şi perene, porumbul.

Nu se recomandă cultivarea cartofului (cu excepţia celui extratimpuriu) în asolament legumicol, pentru că foarte multe specii legumicole fac parte din aceeaşi familie cu cartoful (solanaceae: tomate, vinete, ardei) sau din rădăcinoase (morcov, ţelină etc.), care au boli şi dăunători comuni.

Nu se recomandă, de asemenea, ca premergătoare sfecla de zahăr, inul, cânepa, lupinul, tutunul sau porumbul. Acesta din urmă, mai ales cel recoltat mecanic, lasă foarte multe resturi vegetale grosiere. Prezenţa acestora în stratul superficial împiedică prelucrarea bilonului, înrăutăţeşte echilibrul aerohidric în sol, mai ales pe solurile uşoare, şi e o sursă permanentă de fungi prin degradarea întârziată a acestor resturi vegetale.

Pe terenurile acide, care au fost amendate pentru corectarea pH-ului, nu se cultivă cartofi 2-3 ani de la aplicare, pentru a nu favoriza infecţia cu râia comună (boală care se dezvoltă în mediu bazic).

În cazul în care o cultură premergătoare, chiar favorabilă, dacă prin diverse situaţii (irigaţie excesivă, ploi sau exces de umiditate la recoltare, secetă excesivă) lasă terenul tasat şi lucrarea de arat se face cu dificultate, acea cultură trebuie exclusă în acel an din categoria premergătoarelor bune pentru cartof.

Fertilizarea cu gunoi

Gunoiul de grajd semifermentat sau nefermentat nu se aplică direct culturii cartofului, în schimb fertilizarea cu astfel de gunoi la cultura premergătoare este o metodă de dorit, ştiind că în anul al doilea aportul gunoiului este maxim atât cantitativ, dar mai ales calitativ.

Folosirea gunoiului de acest tip direct la cultura cartofului favorizează dezvoltarea fungilor în bilon (apoi boli de putrezire, bacterioze şi micoze) dar are influenţă negativă şi asupra absorbţiei apei, ştiind că pentru mineralizare gunoiul foloseşte la rândul lui mari cantităţi de apă.

Durata asolamentului din care face parte cartoful trebuie să fie de 2-4 ani şi chiar de 5 ani la cartoful pentru sămânţă. Cartoful suportă şi monocultura, dar această practică favorizează înmulţirea bolilor şi dăunătorilor, iar samulastra rămasă an de an impurifică soiul cultivat în anul curent. În literatura de specialitate se menţionează că într-o monocultură de cartof de 14 ani, infecţia cu Verticillium sp., de exemplu, a crescut până la 98%.

Sunt doar câteva din principiile de asolament ale cartofului. Însă conceperea şi organizarea unor asolamente corecte necesită, poate, cele mai extinse şi profunde cunoştinţe agronomice, ecologice şi de marketing din tot evantaiul de tehnologii de cultivare a plantelor. - asta se poate scoate daca nu incape.

CARTOFUL ÎN ASOLAMENT

Asolamente orientative pentru cartof

• Asolament de 4 ani: 

- grâu - leguminoase anuale - orzoaică - cartof;

- grâu - sfeclă de zahăr - grâu - cartof;

- grâu - orz - leguminoase anuale - cartof;

- perene furajere - perene furajere - perene furajere - cartof;

- cereale primăvară - trifoi - trifoi - cereale de toamnă - cartof;

- cereale păioase de toamnă - porumb - cereale păioase de primăvară - cartof.

• La asolamentele de 3 ani, una din culturile intermediare se reduce, iar la cele de 5 ani se mai intercalează în mijloc o cultură compatibilă cu celelalte.

Cerinţele cartofului la planta premergătoare

- să părăsească terenul devreme pentru a putea executa la timp şi de calitate lucrările de toamnă (arat, fertilizat, eventual bilonat);

- să lase în sol o cantitate mare de materie organică;

- să lase solul afânat;

- să lase terenul curat de buruieni;

- să lase terenul lipsit de boli şi dăunători specifici cartofului.

Astfel, cele mai bune premergătoare sunt: cerealele păioase, leguminoasele şi culturile furajere.

În 2013, vom semăna masiv cartof din import

http://www.revista-ferma.ro/autori-vasile-pop-silaghi/in-2013-vom-semana-masiv-cartof-din-import.html

Vasile Pop-Silaghi 28 Jan 2013

În primăvară, agricultorii din România vor planta aproximativ 200.000 hectare cu cartof (chiar mai mult, după media statistică din ultimii ani). Pentru această suprafață ar fi nevoie de minimum 600.000 tone de sămânță! Ori, în toamna anului trecut s-a certificat o suprafață de 340 hectare de pe care s-a obținut o producție de aproape 6000 tone, adică 1 (UNU!)% din necesarul de sămânță!

Niciodată, de vreo 50 de ani încoace, România nu s-a confruntat cu o asemenea situație catastrofală. Cauzele se cunosc. În primul rând, degradarea continuă a sistemului național de producere a cartofului, în general, și a cartofului de sămânță, în special, apoi seceta accentuată din anul 2012, care a falimentat un mare număr de fermieri cu vechi state de serviciu în domeniul cartofului.

Falimentul național al cartofului!

Președintele Federației Cultivatorilor de Cartofi din România, ing. Ioan Benea, deplânge politica de aliniere oarbă a guvernanților ultimilor 22 de ani la cerințele, uneori meschine, ale Uniunii Europene de a nu încuraja producția autohtonă de cartof, comparativ cu politica internă a altei țări comunitare - Polonia, unde guvernele au reușit să-și impună măsuri de sprijin pentru fermierii cultivatori de cartofi.

În producerea cartofului, opinează Ioan Benea, falimentul unui fermier este mult mai dureros și mai profund. Aici nu este vorba numai de un rezultat financiar legat direct de producție, ci și de investițiile care s-au efectuat și care automat devin neutilizabile pentru alte scopuri agricole. De exemplu, o combină de recoltat cartofi sau o instalație de sortat nu se poate folosi pentru alte culturi.

De aceea, un cultivator de cartofi falit nu se poate reprofila fără alte investiții majore. Președintele Federației nu și-a pierdut însă ultima speranță. Crede în schimbarea de generații a noii guvernări și poate că, măcar acum, înainte de falimentul național al cartofului, se vor lua în serios propunerile Federației de redresare a sectorului cartofului în România.

"Pierim pe mâna noastră..."

... este de părere directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Cartofului Târgu Secuiesc, dr. ing. Luiza Mike. Peste tot în lumea dezvoltată fermierul produce (de vânzare se ocupă alte organizații din care, eventual, fac parte și fermieri), pe când în România toată lumea vinde. Numai că la noi vânzarea se face de multe ori fără acte de calitate, fără documente de proveniență, fără acte legale de vânzare. Or, în atare situație, cei supuși unei discipline financiare pierd în fața majorității evazioniste.

Ce vom face?

În primul rând, se vor planta din nou, masiv, tuberculii mici rămași în beciuri de la consum. Din nou vom avea o producție slabă din cauza proastei calități biologice a seminței.

Puțini sunt cei care vor importa sămânța, unii de la firme serioase din Europa, cu acte în regulă, dar cu prețuri piperate (600-800 euro/tonă, respectiv 3-3,5 lei/kg); alții, tot din import, vor planta așa-zisul material de plantat calibrat, provenit tot din consum. De altfel, au și apărut anunțuri de vânzare "cartof pentru plantare calibrat 20-40 mm, import Polonia, preț 280-360 euro/tonă", adică în jur de 1,5 lei/kg. Atenție la acest material! Este la fel de periculos ca și cel autohton provenit din beciurile proprii.

Anunțurile interne de vânzare pentru sămânța producție proprie sunt puține și se ofertează la prețuri de 1-1,3 lei/kg. De ce nu avem curajul să cerem 3 lei, cum fac olandezii, de exemplu? Pentru că ori nu suntem siguri de calitatea materialului, ori ne e teamă că iar vom rămâne cu marfa în stoc ca în alți ani. Și una, și alta.

Dar să nu generalizăm. În România, încă mai există producători de sămânță serioși. Dacă Guvernul ar încuraja, pe modelul acestora, revigorarea cartofului în țara noastră, ar fi un mare câștig. S-ar închide un cerc vicios și, cel puțin, necesarul României de acest "banal" aliment ar fi asigurat din producție proprie, sănătos și ieftin.

Ziua Verde a Cartofului, mai uscată ca niciodată

Vasile Pop-Silaghi,31 Aug 2012

Simpozionul Naţional \"Ziua verde a cartofului\" 2012

Cea de XXXV-a ediţie a Simpozionului Naţional “Ziua Verde a Cartofului” s-a vrut a fi, prin grija organizatorilor, o sărbătoare a vârstei de maturitate a acestei manifestări. Nu întâmplător, amfitrionii acestei ediţii au fost Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) Braşov şi societatea Hibridul SA Harman, administrată de preşedintele Federaţiei Naţionale Cartoful din România (FNCR), inginerul Ioan Benea

De la început, participanţii la simpozion, în număr de peste două sute, au apreciat cadrul festiv al Galei deschise în Aula Institutului, unde, după luările de cuvânt ale organizatorilor şi invitaţilor, s-au decernat Diplome de Excelenţă şi medalii aniversare celor care s-au remarcat de-a lungul celor 35 de ani de carieră în cercetarea şi producţia cartofului din România.

Directorul INCDCSZ, Sorin Claudian Chiru, a făcut un scurt remember al ediţiilor trecute, amintind că "dialogul purtat în faţa lanului de cartof atunci când “planta vorbeşte” - expresie lansată de iniţiatorul Simpozionului, prof. Academician Matei Berindei - se desfăşoară întotdeauna la începutul lunii iulie, atunci când se consemnează perioada de înflorit şi când expresia fenotipică a fiecărui soi în corelaţie cu tehnologia aplicată îşi găseşte cea mai adecvată manifestare".

Preţuri falimentare la cartof

Producţia bună de cartof obţinută în ţara noastră în 2011, de aproximativ 4 milioane tone, corelată cu producţia bună înregistrată în toată Europa, a creat probleme majore în valorificare. Preţurile de 0,2-0,3 lei/kg, oferite producătorilor, nu sunt mulţumitoare nici pentru cartoful de consum, cu atât mai puţin pentru cartoful de sămânţă.

Mai grav este faptul că deşi în 2011 am cultivat sub 800 ha de cartof certificat pentru sămânţă, în primăvara anului 2012 multe sute de tone din acest material biologic s-au valorificat în hrana animalelor sau la fabrici de chips sau de fulgi.

Profitând de prezenţa reprezentanţilor MADR - Paula Craioveanu, consilier al Secretarului de Stat Daniel Botănoiu; Elena Leaotă, şefa Agenţiei Fitosanitare - preşedintele FNCR, Ioan Benea, a reiterat slaba preocupare a Guvernelor pentru elaborarea şi legiferarea unei strategii clare în producţia cartofului din România.

"Numai nişte nebuni, şi-mi place să spun nebuni frumoşi, pot să rişte într-o asemenea manieră, să îngroape 150-200 milioane de lei vechi într-un hectar de cartof şi apoi să constate că la valorificare, din cauza importurilor legale sau ilegale de cartof, de cele mai multe ori sub parametrii de calitate UE, să obţină preţuri falimentare", a “tunat” preşedintele FNCR.

Paula Craioveanu le-a transmis participanţilor intenţia noii conduceri din MADR de a revitaliza sistemul naţional de producere a cartofului şi de a sprijini cultivatorii de cartof prin elaborarea urgentă a unor acte normative. Prima acţiune întreprinsă de Minister este înfiinţarea grupurilor de lucru pe culturi, grupuri formate din specialişti din Minister, cercetători, dar şi cei mai reprezentativi fermieri în domeniu.

"Să ne amintim - a continuat Sorin Chiru - de ceea ce profesorul Berindei considera că este cheia succesului: cultivatorii de cartof trebuie să fie conştienţi că cei mai buni prieteni ai lor sunt cercetătorii”.

Lanuri întregi de cartof cu biloanele crăpate de sete…

Simpozionul a continuat cu partea practică. Institutul Cartofului a prezentat câmpul demonstrativ cu soiuri şi tehnologii diverse, câmp spectaculos, udat în dimineaţa manifestării de o ploaie consistentă aşteptată de atâta timp de specialiştii Institutului. De altfel, lotul demonstrativ fusese irigat intens pentru ca sărbătoarea să fie, într-adevăr, un succes.

Tehnologiile şi produsele firmelor participante şi sponsori ai manifestării s-au etalat în câmpurile INCDCSZ şi Hbridul S.A. Harman: Agrar Clima, Agri Box, Agri&Co, Agrowest, BASF, Bayer, Belchim Crop, Biofarm, Comfert, Dow Agroscience, Europlant, HZPC, Intersnack, Kwizda, Makhteshim, Naturevo, Relita Agro, Romstaho, Solana, Star Foods, Sumit Agro, Syngenta.

Vizita la societatea Hibridul S.A Harman a început cu Depozitul de cartof de 5000 tone capacitate, pregătit minuţios pentru viitoarea recoltă. Recoltă care, din păcate, din cauza secetei excesive, va fi foarte slabă. Adminstratorul firmei, Ioan Benea, a spus că din 7 iunie n-a plouat deloc şi faptul că solul, de altfel foarte favorabil culturii cartofului, dar subţire în profil, aşezat pe un strat superficial de pietriş, pierde foarte uşor apa iar o săptămână fără ploaie afectează major dezvoltarea culturii.

Din cauza arşiţei atmosferice, nici lanurile irigate nu prezintă perspective de înaltă producţie. Imaginea unui lan de cartof timpuriu, ars complet de secetă şi arşiţă, cu tuberculi mici, deshidrataţi, solul fierbinte la 60 grade Celsius, cu porumbul din vecinătate “ars până la... brâu de sete“, va rămâne mult timp în memoria participanţilor. Cu toate acestea nu vor putea şterge aprecierea deosebitei organizări până la obsesie, a preşedintelui Federaţiei, pentru această sărbătoare.

Gravitatea situaţiei cartofului în acest an, produsă de secetă, a fost confirmată în toată zona tradiţională - Braşov, Harghita, Covasna - de către participanţi. De altfel, la întoarcere, străbătând judeţele Covasna şi Harghita am putut vedea ceea ce n-am crezut vreodată că se poate întâmpla aici: câmpuri întregi de cartof arse complet ca şi cum ar fi fost deja tratate cu desicant, ici-colo, lanuri de cartof din soiuri tardive şi mai tolerante la secetă, dar foarte slab dezvoltate, vernile şi ofilite, cu biloanele crăpate de sete…

Ziua asta Verde... niciodată nu fu mai uscată!

GRUP DE LUCRU PENTRU CARTOF

În seara premergătoare Simpozionului „Ziua Verde a Cartofului”, susţinut pe 12 iulie a.c. în localitatea Harman, judeţul Braşov, a avut loc prima şedinţă a grupului de lucru pentru cartof, înfiinţat la iniţiativa MADR.

Asociaţia Producătorilor Privaţi de Cartof din Judeţul Covasna, reprezentată de Romulus Oprea, a prezentat un memoriu cu propuneri legislative, înaintat Ministerului Agriculturii în scopul stabilirii unor măsuri care să contribuie la modificări de acte normative în domeniu.

Problemele semnalate de Asociaţia cultivatorilor din Covasna şi discutate la prima şedinţă a grupului de lucru au fost:

• impozitarea trimestrială a producătorilor de cartofi - o măsură discriminatorie faţă de ceilalţi producători agricoli;

• problema amortizării mijloacelor fixe, ţinând cont de specificul sezonier al activităţii din agricultură; 

• problema calităţii materialului de planat la cartof, factorul cu cea mai mare influenţă asupra producţiei.

Cultivatorii de cartof au cerut includerea culturii printre soiurile protejate şi au arătat că este necesară obţinerea regimului de subvenţie similar altor culturi, care să fie stabilit proporţional cu costurile de producţie;

• reînfiinţarea grupului de lucru numit “Consiliu pe produsul cartof şi derivate”;

• combaterea evaziunii fiscale în domeniu, prin modificarea legislaţiei în domeniul eliberării certificatelor de producători agricoli şi introducerea borderoului fiscal cu regim special şi a CMR (contracte de transport rutier) cu regim special, obligatoriu însoţite de factură fiscală.

• majorarea subvenţiei pe acciza la motorină în cazul culturii de cartof;

• includerea unei Plăţi Naţionale Complementare Directe (PNCD - 7) pentru cartofii de sămânţă şi industrie, ţinând cont de importanţa acestei culturi.

A doua şedinţă a grupului s-a desfăşurat pe 25 iulie a.c. la sediul MADR. Secretarul de stat Daniel Botănoiu a promis că proiectele de acte normative iniţiate şi aprobate în prima şedinţă a Grupului vor constitui, foarte curând, documente oficiale aprobate de Guvern!

Adevăruri dureroase despre criza cartofului

http://www.revista-ferma.ro/autori-vasile-pop-silaghi/adevaruri-dureroase-despre-criza-cartofului.html

Vasile Pop-Silaghi 05 Mar 2013

Romulus Oprea este președintele Asociației Cultivatorilor Privați de Cartof 

Pentru a înțelege mai bine instabilitatea pieței cartofului din țara noastră în ultimii ani, am stat de vorbă cu o voce foarte avizată în producția și marketingul acestui produs, în persoana vicepreședintelui Federației Naționale Cartoful din România (FNCR), inginerul Romulus Oprea (foto), care este și președintele Asociației Cultivatorilor Privați de Cartof din județul Covasna, și managerul (fermierul, dacă vreți) unei importante firme de producere a cartofului de consum și de sămânță din județul Covasna

În ultimele săptămâni s-a discutat tot mai mult în mass-media că scumpirea cea mai mare la produsele din coșul consumatorului se înregistrează la cartof. La început de ianuarie, în Bihor, cartoful s-ar fi vândut cu 3,5 lei/kg, față de Brașov, unde prețul nu depășea 1 leu/kg.

Cum se poate ca într-o țară cu o suprafață relativ mică și unde comerțul este destul de activ să existe o diferență atât de mare între două județe situate la nici 400 km distanță?

N-am crezut în această știre, pentru că nu cred în metoda de analiză a pieței în care Ministerele implicate (Agricultură, Finanțe, Economie) nu vor să elaboreze o metodologie cât mai exactă asupra acestui aspect atât de important într-o economie serioasă. Că există prețuri de asemenea anvergură e adevărat, dar acestea sunt temporare, conjuncturale, excepționale și ele nu pot face parte dintr-o evaluare fidelă a pieței. FNCR, prin membrii săi, cunoaște cel mai bine de ce se întâmplă acest fenomen, în condițiile în care anul trecut s-a înregistrat cea mai mică producție de cartof din ultimii 50 de ani și, cu toate acestea, cartoful la poarta fermei este foarte ieftin.

Ferma: De ce, în plină criză internă a cartofului, prețurile în piață sunt mici, chiar foarte mici, față de piața de consum a țărilor occidentale?

Romulus Oprea: Prețurile sunt mici din cauza importurilor masive făcute din Polonia în decembrie. La ora asta sunt comercianți/speculanți cu depozite închiriate, chiar de la producătorii de cartofi care n-au ce depozita, sau în diverse spații improvizate, pline cu marfă adusă din Polonia la prețul de sub 0,80 lei/kg. Marfa asta, bineînțeles, este peste 70% fără acte de proveniență sau cu facturi subevaluate (0,15-0,20 lei/kg), ca atare statul nu încasează nimic la buget.

Prețul mic din Polonia se datorează, pe de o parte producției mari avute anul trecut, cca 9,5 mil. tone, pe de altă parte, ceea ce vine la noi nu se vinde nicăieri în altă parte. Să adăugăm și faptul că acest cartof polonez adus în România este fără documente fitosanitare, cerute în toate țările din UE, inclusiv în Bulgaria, ca urmare a suspiciunilor de infecție cu boli de carantină, în special Clavibacter.

Noi suntem lada de gunoi a Europei, așa că poate să vândă oricine orice. Marfa de bună calitate și cu documente fitosanitare adecvate (din Polonia) s-a exportat în Marea Britanie și în Irlanda la cca 200 euro/tonă, țări cu producții foarte mici anul trecut, din cauza ploilor masive.

Marea Britanie are și la ora actuală câteva mii de hectare nerecoltate din cauza umidității excesive; citeam deunăzi că încă încearcă să mai recolteze! Pe de altă parte, din cauza condițiilor nefavorabile din România, în 2012 producătorii români au producții foarte mici dar și slabe calitativ, cartofii au aspect comercial departe de cel polonez (făcut în condiții optime), respectiv afectat de râie, cu deformări, creșteri secundare, crăpături, deshidratări etc. și cu tuberculi de mărime medie către mică, în condițiile în care piața românească încă cere cartof mare și foarte mare.

Acesta ar fi al doilea factor care ține prețul la un nivel scăzut. Cartoful mare și foarte mare din UE (în special Germania) nu se poate vinde pentru consum în stare proaspătă pe piața locală, decât pentru industrializare și la prețuri mult mai mici. Ca urmare, ei preferă să exporte acest produs la noi, unde cartoful mare este apreciat și mai bine plătit.

Ferma: Mai există șanse de redresare a producției naționale de cartof, în general, și a celei de sămânță, în special? De ce s-a ajuns aici?

Romulus Oprea: Sincer, dacă trendul actual, început din 2007, care ne pune pe noi, producătorii români, în competiție neloială cu producătorii consacrați din Franța, Olanda, Belgia, Germania, Marea Britanie și chiar Polonia - mă refer la condițiile optime pe care le au și la netul avans tehnologic și de organizare, nu mai vorbesc de nivelul de capitalizare, accesul la resurse, credite, subvenții etc. - va continua, noi vom avea parte de o piață strict conjuncturală și, drept urmare, suprafața cu cartof din România se va reduce drastic. Cartoful nu mai este o cultură rentabilă în România și comportă riscuri deosebite, neluate în considerare deloc de factorii responsabili cu politicile agricole de la noi.

Cultura cartofului pentru sămânță... a dispărut deja! Suprafața loturilor semincere la cartof declarată în primăvara lui 2012 în programul de multiplicare era de numai 461 ha la nivel național. Din cauza problemelor sezonului trecut, a declasării dar, în primul rând, a nerentabilității clare, fermierii renunță, pur și simplu, să mai ceară certificarea finală.

De fapt, de ce ar face-o? Sunt convins că nu se va certifica până la capăt producția de pe mai mult de 100 ha (deci din producția lui 2012 pentru 2013), incluzând Institutul Cartofului și Stațiunile de Cercetare de profil din țară. Ridicol pentru o țară ca România, nu?

Dacă vorbim de o suprafață totală de cca 275 mii ha cu cartof (cifră oricum discutabilă), "performanța" de a certifica 100 ha pentru sămânță este o realizare notabilă și grăitoare, nu? Producătorii români vor trece la o "strategie" de supraviețuire în care își vor achiziționa sămânța din categorii biologice superioare, de obicei Elită, din import, la prețuri în jur de 4-4,5 lei/kg și își vor multiplica această sămânță pentru necesarul propriu 2-3 ani în scopul producerii cartofului pentru consum.

Ferma: Cum ți se par prețurile actuale la cartoful de consum și de sămânță din Occident (Olanda, de exemplu)? Ca fermier român, ce pierderi preconizezi că vei înregistra la cartoful cultivat în 2012, dacă nu vei reuși să vinzi sămânța din stoc cu un minim de, să zicem, 1,7 lei/kg?

Romulus Oprea: Prețurile la fermier în țările occidentale sunt în jurul cifrei de 250 euro/tonă la calibrul de peste 45 mm, preț foarte bun pentru fermierii din Vest cu producții medii de cca 40 t/ha. Spre comparație, un fermier român considerat "bun" primește acum cam 200 euro/tonă, dar nu poate vinde mai mult de 15 tone de pe un hectar din cauza secetei și a proporției mari de tuberculi nevandabili (mici sau cu defecte). Cu alte cuvinte, are un venit de 3000 euro/ha după ce a cheltuit minimum 3500...

Repet, un fermier bun, care a putut să și irige! Majoritatea celorlalți au închis sezonul cu pierderi între 1500 și 2000 euro/ha la consum iar la sămânță, chiar de peste 3500 euro!! Cine mai e nebun să cultive cartof în România în aceste condiții??

Personal, am avut o producție medie de 19 t/ha pe 183 ha din care am irigat cam 50 ha. Am avut parcele cu 7 t/ha (!!!) iar din cele 7 tone nu se pot vinde mai mult de 1,5-2 tone, restul e "cattle or pig food" (cartof furajer). Pierderea estimată (încă n-am încheiat toate socotelile) este în medie de 7500 lei/ha.

Fermierii mici, în schimb, cred că vor continua să producă la nivel de subzistență. Nu investesc nimic, dar nici nu prea fac nimic...

Ferma: Ce răspunsuri (măsuri) concrete ați primit de la Guvern, alți factori politici, în urma demersurilor susținute anul trecut în numele Asociației Cultivatorilor Privați de Cartof din Covasna și pe care, ulterior, le-a îmbrățișat și FNCR?

Romulus Oprea: Nici un răspuns concret, aproape, deși am făcut nenumărate apeluri și tot tragem "semnale de alarmă". Și asta încă de pe timpul regretatului prof. Berindei! Ni se tot aruncă în ochi lipsa de organizare, faptul că nu avem piață sau că dacă avem nu o putem susține, lucruri complet false din moment ce în ultimii ani fermierii mari și-au făcut depozite cu climat controlat, stații de ambalare și sunt capabili să livreze la supermarketuri loturi omogene și de calitate 365 zile/an! Să nu mai pomenim de faptul că niciodată la calitate identică nu ni se dă prețul plătit pentru aceeași marfă, dar importată! Deh, concern-urile astea mari nu prea sunt românești...

Dacă noi, ăștia mai mari, nu reușim, cum ar putea cei mici și dezorganizați? Se vrea gruparea acestora în asociații, grupuri de producători etc., dar iarăși de sus în jos!! Guvernul trebuie să vină cu politici, să creeze cadrul legislativ și să gândească măsuri clare de stimulare și se va vedea că producătorii se vor grupa singuri. Pârghiile sunt în mâna lor, dar cred că nu se vrea...

Totuși, în urma demersurilor de anul trecut, s-au întâmplat câteva lucruri pozitive:

- Fermele la care cartoful deține ponderea veniturilor vor fi impozitate de acum înainte anual, ca și fermele producătoare de cereale sau plante tehnice, și nu trimestrial. Logic, de parcă până acum am fi avut 4 recolte pe an la cartof!

- La acordarea "celebrelor" punctaje ale proiectelor europene, cartoful a fost întotdeauna "uitat"; la ultima sesiune de depunere, cartoful a fost, în sfârșit, punctat suplimentar, ca o cultură de interes. Ce păcat că asta vine după doi ani dezastruoși în cartof, iar apetitul fermierilor de a face proiecte cu această cultură a dispărut între timp. Cred că nu este nici un proiect depus pe cartof (!!!)

În schimb, în continuare se perpetuează aberațiile de genul:

- Impozitarea veniturilor din subvenții înaintea primirii efective a acestora, pe baza unei logici întortocheate, cum că subvențiile sunt venituri care se impozitează proporțional din momentul efectuării cheltuielilor pe care urmează să le compenseze!!! Păi eu fac cheltuielile din banii mei, nu? După care primesc subvențiile, cam un an mai târziu, nu? S-au primit amenzi și penalizări usturătoare la noi în județ pe această temă.

- Neconcordanța între amortizarea fiscală și cea contabilă aplicată utilajelor agricole. Cu alte cuvinte, se insistă asupra faptului că o combină de cereale/cartofi pe care o utilizezi doar două luni pe an se va amortiza numai în acele două luni, și nu anual și liniar. Deci vom amortiza utilajul în 30 de ani!! Bineînțeles, impozitul îl plătești pe tot anul...

Oricum, lupta noastră surdă dusă de atâția ani a avut ca principal țel să le dovedim o dată pentru totdeauna "factorilor (i)responsabili" că această cultură este una deosebită și trebuie tratată ca atare. Nu se poate ca cineva să investească între 15 și 30 mii lei/ha, să primească aceeași subvenție pe suprafață ca la grâu/porumb/floarea soarelui/rapiță, unde se cheltuiesc 1500-2000 lei/ha. Să nu mai vorbim de depozitare.

Să amintim și faptul că la cartof e ca la oțelărie, foc continuu; practic îl "freci" tot anul (sortare, ambalare etc.) și tot timpul pierzi din calitate și cantitate. Fermierul de cereale recoltează, vinde sau, eventual, depozitează (mult mai simplu) și pune lacăt pe fermă până în primăvară. Văd că la impozitare s-ar lua în calcul această diferență de costuri. Corect! Dar de ce nu și la subvenție?

Rezultatul va fi clar: reducerea drastică a suprafețelor cultivate cu cartof.

Polonia avea 3,5 mil. ha cultivate cu cartof înainte de 1989, acum are 400 mii ha. Noi vom ajunge probabil la 50 mii în trei ani, fac pariu!

Cu o asemenea tristă concluzie, orice comentariu ar fi de prisos. Am vrea, în schimb, să avem comentarii și, dacă încă nu e prea târziu (mă îndoiesc că nu e prea târziu), și măsuri de la guvernarea care se vrea și o vrem social-liberală.

Cartoful, de la vedetă la marionetă!

http://www.revista-ferma.ro/autori-vasile-pop-silaghi/cartoful-de-la-vedeta-la-marioneta.html

Vasile Pop-Silaghi 28 Oct 2011 

Ziua Cartofului din zona Moldovei (30 august a.c.) a adunat fermieri din judeţele ...

În România, vedeta numărul 1 din prima parte a anului 2011 a devenit acelaşi banal personaj despre care nimeni nu mai vorbeşte serios, doar îl ia în derâdere...

Crezuseră mulţi fermieri că anul acesta vor da lovitura. Deşi nu s-a plantat mai mult ca anul trecut, producţia a fost cu aproximativ 30 la sută mai mare, aşa cum ne relatează preşedintele Federaţiei, Ioan Benea, el însuşi vedetă incontestabilă la televiziunile din România în primăvara anului curent.

După informaţiile furnizate de acesta, datorită condiţiilor climatice favorabile, până şi fermierii mici au făcut producţii bune, însă acum aceştia vând ieftin ca să scape de marfa perisabilă.

Producţia Europeană, aşa cum se va vedea în cele ce urmează, e foarte bună, cartoful foarte mare, peste calibru, care în ţările vest europene nu se comercializează pentru consumul uman, intră în România sub diverse forme (chiar fără documente!), invadează pieţele şi obstrucţionează un preţ al cartofului cât de cât rezonabil aşteptat de fermierii români.

Dacă în martie a.c. preţul ajunsese şi la 3-4 lei/kg, acum cartoful se vinde cu până la zece ori mai ieftin! Normal că nici în primăvară preţul n-a fost corect, dar acum e bătaie de joc! Federaţia nu are prerogative legale de intervenţie iar Guvernul, prin MADR, nu întreprinde nici o măsură pentru protecţia fermierului român.

Dar ce se întâmplă în Europa şi în lume?

Asociaţia Cultivatorilor de cartofi din Nord-Vestul Europei (NEPG), care reprezintă cinci lideri importanţi de cartofi (Belgia, Franţa, Germania, Marea Britanie şi Olanda), a estimat că recolta de cartofi în acest an va fi cu 1,6 milioane de tone mai mare decât anul trecut. Estimarea s-a făcut la ultima şedinţă NEPG din 6 septembrie a.c., la Tournai, Belgia. Potrivit NEPG, randamentul preconizat, de 47,3 tone/ha, este cea mai mare producţie din ultimii şase ani.

În Franţa, recolta progresează bine. Cererea de prelucrare a crescut puţin, deşi preţurile sunt scăzute. Cererea la export este sub aşteptări. Studii efectuate de UNPT (o asociaţie a producătorilor de cartofi din Franţa) raportează producţii de 53 tone/ha cu 10,3 la sută mai mari decât media ultimilor zece ani.

Marea Britanie raportează o producţie superioară anilor trecuţi iar preţul a scăzut de la 130 euro/tonă anul trecut în septembrie la 69 euro/tonă în acest sezon.

În Spania, sute de cultivatori de cartofi au protestat în faţa unui supermarket din Valladolid şi în faţa Guvernului pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de preţurile mici oferite fermierilor în această toamnă. Manifestanţii sunt reprezentanţii a 3200 de fermieri care cultivă 23.000 hectare de cartofi. Producătorii spanioli protestează şi împotriva importurilor masive din Franţa şi Belgia, care au inundat piaţa autohtonă cu preţuri ridicol de mici.

Măsurile antidumping luate de China pentru protecţia fermierilor chinezi împotriva importurilor de cartof industrial din Europa Occidentală îngrijorează marile companii europene. Ministerul Comerţului din China a declarat că subvenţiile europene acordate producătorilor de cartof industrial prejudiciază grav producţia fermierilor chinezi.

La noi nimeni nu mai vorbeşte de cartof când e ieftin, deşi săracu\' va contribui substanţial la rapoartele inflaţioniste pozitive ale clasei politice.

ZIUA CARTOFULUI, ÎN MOLDOVA

Ziua Cartofului din zona Moldovei (30 august a.c.) a adunat fermieri din judeţele din nord-estul ţării. Însuşi Preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Cartof din România, Ioan Benea, a onorat cu prezenţa această sărbătoare zonală aflată la a 6-a ediţie.

Organizatorul principal, Societatea Astra Trifeşti, care cultivă peste 3000 hectare teren agricol, a prezentat tehnologii moderne de producere a cartofului pe cele 100 hectare cultivate cu această specie. Producţia estimată de directorul general al firmei organizatoare, Lungu Vasile, este de peste 40 tone la hectar.

Participanţii, reprezentanţi ai administraţiei locale, ai firmelor producătoare de imputuri şi ai instituţiilor bancare au expus oferte şi soluţii interesante. Colecţia de soiuri şi aprecierea directă a acestora a fost atracţia zilei. În afară de cartof, la Astra Trifeşti s-a putut observa şi deosebita preocupare pentru implementarea unor tehnologii moderne la toate culturile agricole ale firmei. Nu întâmplător, Constantin Vasilica, fost decan al Facultăţii de Agronomie din Iaşi, şi-a apreciat fostul student, actual director Vasile Lungu, pentru frumoasele realizări în producţie din ultimii ani.